5 minuni din istoria Timişoarei

Multe locuri din Timişoara au în spate o istorie impresionantă. Unele sunt marcate chiar de întâmplări ieşite din comun, miracole rămase până azi fără explicaţie.

Minunea din Piaţa Maria

Gheorghe Doja (1470-1514)

Legenda spune că numele Pieţei Maria din Timişoara porneşte de la întâmplare veche de peste 500 de ani. În 1514, Gheorghe Doja şi armata lui de răsculaţi au fost capturaţi în faţa cetăţii Timişoarei. Mii de oameni au fost luaţi prizonieri. Cea mai grea pedeapsă a fost pregătită pentru conducătorul răscoalei.

Pe Gheorghe Doja l-au aşezat pe un tron înroşit în foc şi i-au smuls părţi din corp până când şi-a dat ultima suflare. Atunci, martorii la execuţie au văzut deasupra lui Doja chipul Sfintei Maria. În acel loc, oamenii au aşezat o icoană a Fecioarei.

Pe spatele monumentului actual al Fecioarei Maria, amplasat mult mai târziu în presupusul loc al supliciului, stă scris: „Sfintei Fecioare Patroane, pe locul unde a suferit Gheorghe Doja cumplita moarte – Locuitorii oraşului Timişoara ofer ofrandă pioasă acest monument în 1906”.

Valul cu peşti

În perioada stăpânirii otomane, din 1552 până în 1716, foametea a lovit de mai multe ori cetatea Timişoarei. Era foamete, iar cetatea era sub asediu, scrie spahiul Ali, scrib al turcilor, când locuitorii au fost martorii unei minuni.

Un val cu peşti a trecut pe râul din mijlocul aşezării. Se spune că peştii erau atât de numeroşi, încât până şi femeile şi copiii îi puteau prinde. Trei zile cât a durat minunea, locuitorii cetăţii s-au aruncat în apă cu ce le-a căzut în mână şi au plecat acasă cu mâncare pentru câteva mese.

Incendiul oprit de furtună

Sfântul Iosif de la Partoş (1568-1656)

Era vara anului 1652, de sfinţii apostoli Petru şi Pavel. Mitropolitul Iosif oficia Sfânta Liturghie într-o biserică din Timişoara, când a izbucnit un incendiu. Focul a pornit din Palanca Cârnă, dar vântul puternic ameninţa să aducă flăcările până în cetate.

În cele din urmă vâlvătaia a atins cetatea, a mistuit casa paşei şi era cât pe ce să cuprindă biserica unde slujea Mitropolitul. Sfântul Iosif a ieşit din biserică şi s-a întors cu faţa la foc. A căzut în genunchi, a atins ţărâna cu fruntea şi a început să se roage. De la sud s-au arătat nori de furtună şi a început să plouă cu tunete şi fulgere. Când pericolul incendiului a trecut, cerul s-a luminat şi în locul norilor au apărut şapte curcubee.

Domul din Piața Unirii

În timpul asediului din 1849, în războiul dintre tânăra Republică Maghiară şi Monarhia Austriacă, un proiectil a lovit acoperişul domului (pe vremea aceea artileria nu putea ţinti foarte precis), perforând bolta. Deşi biserica era plină de refugiaţi civili, nu a existat nici o victimă, eveniment considerat atunci ca reprezentând o adevărată minune cerească.

Minunea de la temelia unei biserici

Pe malul drept al Begai, în apropierea Podului Mihai Viteazul din zilele noastre, se afla până acum un veac o frumoasă biserică ortodoxă. Locaţia bisericii, sfinţită în vara anului 1826, nu ar fi fost aleasă întâmplător. Legenda spune că locul a fost indicat de un semn divin.

Era zi de sărbătoare, tinerii cântau şi dansau, iar bătrânii erau aşezaţi la umbra unui nuc, când a început furtuna. Un trăsnet a lovit chiar nucul sub care se ţineau întâlnirile comunităţii. Copacul a ars în întregime.

Biserica veche cu hramul Sfântul Ilie

Martorii au luat întâmplarea drept un semn divin. Biserica ortodoxă “Sfântul Ilie” a fost zidită chiar pe locul copacului lovit de fulger. În anul 1913, odată cu amenajarea noii hidrocentrale electrice, biserica a fost demolată. Un alt lăcaş de cult care există şi în prezent, cu acelaşi hram, a fost ridicat pe strada Andrei Şaguna.

Bombardamentul din 30 octombrie 1944

Când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, Catedrala Mitropolitană din Timişoara era aproape finalizată. În noaptea de 30 octombrie 1944, Timişoara a fost bombardată din nou de aviaţia germano-maghiară. Atacul viza şi Catedrala.

Din şase proiectile căzute în apropierea bisericii, doar unul a provocat pagube minore, spărgând mai multe geamuri. Restul de cinci nu au explodat. Catedrala Mitropolitană a rămas în picioare. Nu acelaşi lucru se poate spune despre alte 188 de clădiri din Timişoara, care s-au prăbuşit în acea noapte.