Orient Express a fost, pentru aproape un secol, cel mai faimos tren din lume. Diplomaţi, artişti, aristocraţi s-au bucurat de confortul călătoriei şi de serviciile de cinci stele. Între Paris şi Constantinopol, printre staţiile în care oprea legendarul expres, se afla cândva şi Timişoara.
Până să ajungă în exoticul Constantinopol, Orient Express tranzita şapte ţări. După un voiaj de câteva zile, locuri îndepărtate deveneau accesibile europenilor care doar citiseră despre ele. Pentru parizieni şi londonezi, nu doar Orientul, ci şi Imperiul Austro Ungar, cu multitudinea de limbi şi etnii, cu obiceiurile arhaice şi schimbările continue, era o destinaţie de neratat.
Prima călătorie cu Orient Express
Primul tren Orient Express a plecat din Gara de Est din Paris, în 4 octombrie 1883. 300 mile mai târziu, în dimineaţa următoare, a oprit la Strasbourg, pe atunci Imperiul German. Ziua a fost completată cu o oprire în Munchen, după care a părăsit Bavaria şi a trecut graniţa, în Austria. Se împlineau astfel 30 de ore de mers.
În gara din Viena, călătorii au fost primiţi de orchestra Gărzii Imperiale. În acordurile imnurilor Franţei, Germaniei, Austriei, Ungariei, României , Bulgariei şi Turciei, au fost conduşi spre restaurantul gării, pentru o cină copioasă, udată cu vin şi şampanie. O expoziţie dedicată electricităţii a rămas deschisă special pentru ca pasagerii să o poată vizita cu ocazia opririi în capitala Austriei.
În dimineaţa următoare, călătorii urmau să se minuneze de frumuseţea Budapestei, transformată într-o adevărate metropolă după ce Buda, Pesta şi Obuda s-au unit într-un singur oraş. În gara din Pesta, proiectată de Compania Eiffel, au fost primiţi cu o reprezentaţie de folclor maghiar şi un prânz tradiţional, din care nu putea lipsi gulaşul.
Trenul s-a îndreptat apoi spre Szeged, oraş care încă suferea după inundaţiile catastrofale din 1879. O orchestră de muzică ţigănească s-a alăturat acolo călătoriei, până la Timişoara, unde susţinea un concert. Au urmat două ore de încântare pentru pasageri, timp în care vagonul restaurant a fost decorul unui concert de muzică romani. După ce a lăsat în urmă Timişoara şi Imperiul Austro-Ungar, expresul s-a îndeptat spre est şi graniţa cu România.
Au urmat opriri la Craiova, Piatra Olt, Pitești, București şi Giurgiu. După 2.627 de kilometri pe calea ferată, pasagerii au fost transportați cu feribotul peste Dunăre la Ruse, în Bulgaria, de unde au luat un alt tren spre Varna. Au ajuns la Constantinopol la bordul unui pachebot, la capătul unui voiaj de 83 de ore și 30 de minute.
Gara Timişoara Iosefin (1897-1899)
În 1883, atunci când primul Orient Express a oprit la Timişoara, cea mai frumoasă gară din istoria oraşului nu era încă ridicată. Clădirea care servea atunci drept gară a devenit magazie după ce, între 1897 şi 1899, a fost construită Gara din Iosefin, Josefstadter Bahnhof sau Jozsefvaros Indohaz, denumită astfel după numele cartierului.
Construită în stil neoclasic, gara a costat circa patru milioane de coroane şi a fost proiectată de arhitectul maghiar Ferenc Pfaff. Pfaff a proiectat, printre altele, gările din Arad şi Cluj, însă clădirea din Timişoara avea o eleganţă aparte. După unirea Banatului cu România, în 1919, a fost redenumită „Domnița Elena”, nume pe care l-a purtat până în al Doilea Război Mondial, atunci când a fost distrusă complet de bombardamente.
Trecerea unui tren de lux era o mândrie pentru o gară de provincie. Vagoanele expresului aveau geamurile din cristal şi erau iluminate cu gaz. Pasagerii aveau parte de confortul unui apartament de lux din Paris, la bordul unui tren. Ultimul Orient Express pe ruta Paris-Istanbul şi-a încheiat călătoria în 1977, însă trenul mai era doar o umbră a expresului original, care oprea odată şi la Timişoara. Vagonul restaurant dispăruse, pasagerii erau nevoiţi să îşi aducă singuri mâncarea, serviciile la bordul trenului erau aproape inexistente. În cele din urmă, confortul avionului a adus sfârşitul călătoriei de lux pe calea ferată şi al trenului Orient Express.
Sursa: http://orientexpresshistory.net/