Despre

Timişoara devine, pentru opt ani, capitala Regatului Ungar. Palatul cu un corp principal, turn şi curte dreptunghiulară este reşedinţă a lui Carol Robert de Anjou. În acelaşi loc se află azi Castelul Huniazilor, construit din ordinul lui Iancu de Hunedoara şi reclădit în 1850.

Timişoara este cucerită de turci şi desemnată capitală de vilayet otoman, la fel ca Buda şi Belgrad. Oraşul este împărţit în patru districte şi suburbiile în zece mahalale. Casele din lut sunt acoperite cu ţigle de lemn, iar străzile sunt pavate cu lemn.

Otomanii sunt înfrânţi de armata austriacă, în frunte cu Eugeniu de Savoya, iar Timişoara este integrată Imperiului Habsburgic. Claudius Florimund Mercy devine Guvernator al Banatului Timişan, teritoriu pe care îl va transforma, prin colonizări, într-unul multicultural.

Conform planurilor lui Mercy, începe desecarea mlaştinilor şi regularizarea râului Bega. Prin intermediul Begăi, primul canal navigabil din România, Timişoara este conectată cu Tisa şi Dunărea, oportunitatea imensă pentru industria locală.

La Timişoara izbucneşte o epidemie de ciumă, în care mor aproximativ 1000 din cei 6000 de locuitori. În acelaşi an, cel mai grav afectat cartier, Palanca Mare, este distrus aproape complet într-un incendiu.

La Timişoara este introdus iluminatul stradal cu lămpi de gaz. Este primul oraş al monarhiei care oferă un astfel de serviciu public.

În plină revoluţie, trupele maghiare asediază Timişoara. Deşi grav avariată, cetatea nu se predă, iar armata imperială pune capăt revoltei. Austriecii trec Banatul în subordine directă şi desemnează Timişoara capitală a Voivodinei sârbeşti şi a Banatului timişan.

La Timişoara soseşte primul tren: „Când auzim zgomotul venit din depărtare al trăsurii cu aburi, când observăm coşul înalt şi vărsător de fum negru al trenului e ca şi cum am fi fermecaţi” (Temesvarer Zeitung).

Începe să funcţioneze tramvaiul tras de cai, primul de pe teritoriul actual al României. Traseul are o lungime de şase kilometri şi leagă cartierul Fabric, de la cafeneaua „Prinţul turcesc”, cu Cetatea şi Gara Iosefin.

Timişoara devine primul oraş din Europa continentală cu străzile iluminate electric permanent. Pe o lungime de 59 de kilometri, sunt instalate 731 de lămpi incandescente, cu filament de cărbune.

Se ia decizia defortificării cetăţii şi începe dezvoltarea oraşului modern. Lucrările se întind pe câteva zeci de ani. Zidurile sunt demolate, şanţurile umplute, terasamentele curăţate şi netezite.  Iau naştere marile bulevarde şi se înalţă cele mai importante palate din oraş.

Banatul devine teritoriu al României, dar administrația românească se instalează abia după împărţirea regiunii cu ungurii şi sârbii. În 10 august, în Piaţa Unirii de azi, are loc o adunare în care se votează unirea, în prezenţa a peste 40.000 de oameni.

În noaptea de 16/17 iunie are loc primul bombardament al Aliaţilor asupra orașului, urmat de alte atacuri în cursul verii. În noaptea de 30/31 octombrie, Timișoara este lovită de aviația germană. Sunt distruse 188 de imobile particulare și uciși 10 de oameni.

Un Peşte se naşte în Bega. Mai precis, în Maternitatea Bega, din Timişoara. Nu iubesc istoria, dar îmi iubesc oraşul, pe care am învăţat, în ultimii ani, să îl şi descopăr, viu, vibrant şi de poveste.

Un protest împotriva evacuării pastorului Bisericii Reformate se transformă într-o revoltă. Revoluţia se extinde în toată România, iar Timişoara devine primul oraş liber de comunism. Multe străzi din „Oraşul Martir” al României poartă numele celor care şi-au pierdut atunci viaţa.