Timişoara are astăzi peste 1500 de străzi. Unele au fost botezate după mari personalităţi şi evenimente, altele au denumiri mai degrabă curioase. Iată câteva istorii aproape uitate care se ascund în spatele numelor aparent neobişnuite.
Strada Mătăsarilor (Crişan)
Pornind dinspre Parcul Uzinei, în paralel cu Dorobanţilor, se întinde în prezent Strada Mătăsarilor. Cu o istorie foarte veche, această stradă a fost iniţial locuită de… italieni. E vorba despre coloniştii italieni aduşi în zona Timişoarei de către Claudius Florimund Mercy, Guvernator al Banatului Timişan începând cu 1716.
În zonă exista, aşadar, o întinsă plantaţie de duzi îngrijită de colonişti, care se ocupau cu producerea gogoşilor de viermi pentru industria mătăsii. Meşterii aduşi de Mercy din Italia erau responsabili şi de funcţionarea fabricii de mătase, de unde erau trimise materiale către cele mai îndepărtate ţări şi regiuni.
Piaţa Morii şi Splaiul Morarilor (Fabric)
La 1900, Bega cotea spre sud-vest în dreptul Podului Mihai Viteazul din zilele noastre şi urmărea sensul străzilor actuale Andrei Şaguna, Baba Dochia, Iepurelui. De-a lungul numeroaselor canale, orientate atunci complet diferit, morile de apă dădeau de lucru locuitorilor şi susţineau industria cartierului Fabric. Peisajul era unul pitoresc, însă circulaţia devenise anevoioasă.
Era nevoie de un drum drept care să lege Calea Dorobanţilor de astăzi cu fosta cafenea “La împăratul turcesc”, azi Piaţa Prinţul Turcesc. Braţul Begăi care pornea de la moara “La cocoşul de aur” şi ajungea până în Pestalozzi a fost secat. Podul Napoleon, către vechea biserică Sfântul Ilie, a dispărut şi el, alături de edificiul de cult. Rămân până astăzi denumirile pieţei Morii şi a splaiului Morarilor, aflate în proximitatea bisericii, a podului şi a morii de altădată.
Strada Comoarei (Ronaţ)
Este situată la marginea Timişoarei, dincolo de ea nu e decât iarbă şi câmpie, şi totuşi are un nume impunător. Strada Comoarei, din Ronaţ, ar putea fi una dintre primele locuite din oraş, potrivit arheologilor. În pământul Ronaţului se ascunde o aşezare neolitică veche de peste 7000 de ani, din păcate prea puţin cercetată din cauza lipsei de fonduri. Descoperirea aşezării neolitice din preajma gării Ronaţ şi a cantonului CFR a fost făcută întâmplător, în anii 1970, în timpul săpăturilor la un canal.
Tot întâmplător a fost excavat şi locul numit “Cimitirul de la Cioreni”, cercetat de arheologi în anii 1980. S-au descoperit aici castroane din ceramică, podoabe, vârfuri de săgeţi şi arme de fier din secolul al III-lea – o adevărată “comoară” aflată acum în patrimoniul Muzeului Banatului.
Strada Hector (Cetate)
Nu prea întinsă, pe vremuri doar o fundătură, strada dintre Facultatea de Stomatologie și Bastion are un nume aparent impozant: Hector. În realitate, era în anii 1930 locul preferat de joacă al câinelui familiei Ciobanu.
Bogata familie de români locuia în palatul cu trei etaje şi mansardă aflat la intersecţia cu Bulevardul Revoluţiei de astăzi. Hector era un frumos exemplar al rasei de vânătoare care obişnuia să se plimbe liber pe terenul cu garaje din spatele palatului. Pană când, într-o zi, şi-a găsit sfârșitul sub roțile unei mașini. Denumirea locației a rămas până astăzi „Fundătura lui Hector”.
Strada Balta Verde (Bogdăneştilor)
Acum aproape un secol, Calea Bogdăneştilor de astăzi se termina într-o fundătură de ape băltind, în care locuitorii din Ronaţ mergeau la pescuit şi care la acea vreme se afla în administrarea Societăţii de păşune Concordia. Mlaştina întinsă de atunci este astăzi zona cunoscută sub numele de „Balta Verde”.
Cum, din motive sanitare, autorităţile oraşului au fost nevoite să închidă în anii 1930 depozitul de gunoi de la hotarul comunei Freidorf, s-a decis amenajarea unuia la „Balta Verde”. Terenul mlăştinos, de 14 jugăre, urma astfel să fie nivelat, servind în acelaşi timp depozitării resturilor. În timp, nu doar că vechile bălţi au fost umplute, dar pe terenul acoperit de ape de altădată au fost ridicate şi blocuri cu piloni solizi, ca de poduri.