În perioada dintre cele două războaie, undeva lângă actualul stadion CFR din Timişoara, se afla un faimos parc de distracţii pe care localnicii îl umpleau la fiecare sfârşit de săptămână.
Originea parcului de distracţii Luna Parc din spatele gării Iosefin era ceva mai veche. Între anii 1859 şi 1883 în zonă se afla poligonul de tir din Timişoara. În 1897 locaţia a fost reamenajată şi a devenit pistă de ciclism. În anul 1913, aici a fost amenajat stadionul echipei de sport „Kinizsi”, Clubul CFR de mai târziu.
La câţiva ani după Primul Război Mondial, Luna Parc era gazda întrecerilor şi a expoziţiilor. Copiii veneau aici pentru Căluşei, tinerii pentru poze la minut, adulţii pentru scamatorii, gale sau concursuri. În parc exista şi un lac cu raţe în care oamenii aruncau cu cercuri. Cel care nimerea era, evident, premiat.
Când nu erau ocupaţi cu competiţiile sau distracţiile, vizitatorii îşi trăgeau sufletul la terase. Cea mai populară bere era Azuga, urmată de berile locale Dreher şi Timişoreana şi berea ungurească Kobanya. Faima parcului depăşea graniţele oraşului. Mulţi dintre vizitatori soseau direct de la gară. Drumul merita, mai ales pentru câştigătorii “loteriilor”. Pe 26 iulie 1931, unul dintre ei a plecat de la bâlci cu un… autoturism!
Originea parcurilor de distracţii
Deşi am putea crede că primele parcuri de distracţii au apărut în America, ele sunt, de fapt, o invenţie europeană. Cel mai vechi parc de distracţii s-a deschis lângă Copenhaga, în… 1583. Vara, mulţimile se adunau aici pentru a bea apă dintr-un izvor miraculos. În zonă au început să apară circari, vânzători şi, în cele din urmă, organizatori de jocuri şi întreceri.
Foto: Parcul de distracţii Prater, Viena
Caruselul are o istorie de peste 300 de ani şi a fost, la origine, inventat pentru a învăţa prinţii din marile familii regale să călărească poneii. Roata Mare din Parcul de distracţii Prater, Viena, este cea mai veche din lume. A fost montată în 1897, cu ocazia jubileului împăratului Franz Josef, pe un vechi domeniu regal de vânătoare, şi funcţionează şi în zilele noastre.
La fel ca alte locaţii populare din perioada interbelică, Luna Parc din Timişoara nu a supravieţuit celui de-al doilea mare război. Terenul a fost cedat pentru construcţia de case, iar din faima de altădată a parcului nu au mai rămas decât articole din ziare de demult.
Sursa: Memorie şi diversitate culturală la Timişoara, Smaranda Vultur
Foto copertă: darabanth.hu